Home / Catehism Ortodox / Dilema Cezarului

Dilema Cezarului

O vorbă creştină sfătuieşte pe Cezar aşa: „Datoria stăpânitorilor este să mântuiască, iar nu să prăpădească poporul”.

Gata. S-au terminat şi alegerile. Poporul şi-a ales reprezentanţii care să-l conducă (aşa ne spune teoria democraţiei), sau altfel spus, Cezarul, căci reprezentanţii poporului, aflaţi la putere, nu sunt altceva decât conducătorii lumeşti ai acestuia.

Acum însă, după mine, Cezarul are o dilemă. Ce va face? Încotro să o ia? Căci promisiunile de bine făcute către alegători trebuie concretizate în fapte, adică în măsuri care să aducă o stare de bine în poporul Cezarului.

Însă, pe de altă parte, aud din ce în ce mai des ideea că Cezarul nu trebuie să aibă de-a face cu morala. Că morala, adicătelea, aparţine religiei, iar Cezarului îi aparţine administrarea cetăţii, a polis-ului, că de aceea Cezarul se cheamă şi politician. În consecinţă, morala cu treaba ei (adică religia), iar Cezarul cu treaba lui (adică politica).

Dilema de aici începe. Căci binele este, prin definiţie, moral. Starea de bine nu poate fi decât o stare de moralitate. Căci imoralitate bună, eu nu prea am văzut, şi nici nu-mi închipui cum poate exista. Iar un bine care nu se vrea a fi şi moral, este doar o făcătură, un fariseism, o batjocură a moralei.

De aceea, în vechime, pentru a se da o garanţie că Cezarul slujeşte binelui, acesta era uns în numele Domnului. Adică Cezarul îl lua pe Dumnezeu drept aliat al său, totodată devenind delegatul Domnului spre a conduce pe robii Săi.

Mai nou însă, Cezarul nu mai vrea ungerea Celui de sus, ci doar alegerea din partea robilor Domnului. Ba chiar unii susţinători ai teoriei Cezarului fără morală, vrând să îndulcească crudul eşec al binelui fără morală, au inventat formulele de tip „umanism secular” sau „stat laic”, care, în opinia mea,  sunt tot atât de funcţionale cât poate trăi peştele fără apă.

Prin urmare, Cezarul are două soluţii: fie va face binele până la capăt, caz în care va trebui să devină moral, şi deci religios; fie va îmbrăţişa teoria laicizării statului, caz în care va conduce steril, fără inimă, umanitate sau dragoste de supuşi, adică va deveni un fariseu al binelui. (Despre cum arată un astfel de Cezar găsiti AICI un excelent articol al Domnului Andrei Pleşu)

Până acum, din păcate, n-am observat la Cezar decât tendinţa de idolatrizare a politicii şi a economiei, în numele unei absenţe din ce în ce mai pronunţate a binelui şi moralităţii în societate.

Oare Cezarul a devenit neputincios în a-şi rezolva dilema?! Sau vrea să fie Cezar numai pentru binele lui şi a apropiaţilor lui?! Timpul ne va lămuri.

O vorbă creştină sfătuieşte însă pe Cezarul aşa: „Datoria stăpânitorilor este să mântuiască, iar nu să prăpădească poporul.”

 

 

Acord autor: Pr. EUGEN TANASESCU
Sursa: Adevarul.ro

 

Despre AV. ANGHEL

Biroul nostru de avocatura, cu sediul in Bucuresti, este unul modern si progresist care ofera consiliere juridica, asistenta juridica si reprezentare juridica la cel mai inalte standarde pentru persoanele fizice si juridice. Fiecare sarcina este realizata in favoarea clientului, este de competenta noastra sa preluam cele mai dificile intrebari si sa oferim cele mai clare raspunsuri. click aici pentru mai multe detalii
Scroll To Top