Portal Crestin – Ortodox
Atitudinea noastră faţă de Apocalipsă este un veritabil barometru al stării duhovniceşti proprii.Singurul motiv pentru care ne-am putea teme de Apocalipsă, asemenea păsăretului lui Topârceanu, este doar nepregătirea noastră pentru a da răspuns bun la această Dreaptă Judecată.
Încă odată am ratat Apocalipsa, dar ne-am ales măcar cu cea mediatică.
Termen de inspiraţie biblică, denumind cartea finală a Noului Testament, Apocalipsa a ajuns astăzi asemenea unui brand. În numele ei se organizează evenimente, se fac previziuni, se aprind polemici şi fantasmagorii, însă se şi glumeşte pe seama ei, se trimite în derizoriu sau, mai nou, se face marketing la sânge.
În orice caz însă, am strania senzaţie că, practic, tindem să ratăm Apocalipsa. Doar din simplul motiv ca spunem despre ea verzi şi uscate, dar nu prea mai ştim exact ce este. Adică ne-am îndepărtat aşa de mult de esenţa Apocalipsei, încât simţim o nesiguranţă în a spune ceva precis despre ea, ceea ce generează o frică şi mai mare. Şi atunci?…..ce este de fapt Apocalipsa?
Mai întâi, aş spune CE NU ESTE Apocalipsa, observând câteva chestiuni ilogice spuse la adresa ei:
– Nu este sfârşitul lumii, deoarece Dumnezeu nu este atât de crud încât să îşi nimicească propria creaţie. Dimpotrivă, vom avea o „înnoire” a acestei lumi.
– Nu este un cataclism de proporţii, faţă de care să ai pretenţia naivă că îi supravieţuieşti, deoarece este o contradicţie în termeni. Dacă lumea s-ar sfârşi, evident că se includ şi presupuşii supravieţuitori.
– Nu este ceva pe care să-l poţi rata sau fenta, deoarece se va desfăşura la nivel universal şi personal, adică pentru fiecare.
– Nu este ceva simplu, deşi discursul public despre ea a ajuns unul extrem de simplist.
– Nu este ceva de luat în râs, deoarece s-ar putea să te prindă nepregătit. Şi începe cu ceva foarte serios: moartea trupească.
– Nu este un concept de marketing, deşi aparent, ea fundamentează profitul necinstit al multor capitalişti veroşi. Pe fond însă, avem numai o înşelătorie economico-religioasă la scară globală, bazată pe slăbiciunile generatoare de rating ale umanităţii.
– Nu este un moment prestabilit, pe care să-l poţi calcula, deoarece, cum vom vedea mai jos, ea va fi determinată de propriile noastre fapte.
– Nu este o fatalitate, deoarece putem trece cu bine prin ea.
Dar atunci, CE ESTE Apocalipsa? Pe scurt, este descoperirea pe care Dumnezeu i-a făcut-o Sfântului Ioan Evanghelistul (pe care o şi consemnează) cu privire la istoria luptei dintre sfinţenie şi decădere, de-a lungul istoriei. Totodată, ea este un sfârşit, dar nu al lumii, ci al asupririi virtuţilor de către imoralităţi, adică al unei lumi nedrepte, prin Judecata Dreaptă a lui Hristos. În sfârşit, ea reprezintă instaurarea unei lumi noi, a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Aşadar Apocalipsa este inevitabil însoţită de venirea dreaptă şi milostivă a Domnului, pentru a pune punct nedreptăţilor.
Şi atunci, singurul motiv pentru care ne-am putea teme de Apocalipsă, asemenea păsăretului lui Topârceanu, este doar nepregătirea noastră pentru a da răspuns bun la această Dreaptă Judecată.
Prin urmare, înţelegem că atitudinea noastră faţă de Apocalipsă este şi un veritabil barometru al stării duhovniceşti proprii.
Personal, nu-mi doresc decât sfârşitul răutăţii şi al naivităţii. Din păcate, vom avea de aşteptat.
